Citeste story-ul anterior : Finetea gleznelor ei
Cele doua se tin strans in brate si scot sunete care-l mira. Comunicarea intre femei e similara cu cea intre delfini. Nu intelegi ce spun, dar stii ca interactioneaza. Dupa ce petrece cateva momente uitandu-se la cele doua, isi face curaj, se apropie…si inchide usa, lasata larg deschis de bruneta care tocmai intrase. Cele doua rup sfanta legatura a imbratisarii feminine, pentru ca blonda sa i-l prezinte. In timp ce ii atinge mana brunetei, el isi face din nou scenarii imaginare, se vede deja intr-un pat 200×160 cu cele doua dezbracate langa el. In momentul acela nu se poate gandi la nimic altceva decat la sex. Pentru asta plecase de acasa, pentru asta se urcase in taxi si pentru asta suferea acum de rusine, in fata celor doua.

Insa tonul vesel al gandirii lui si zambetul tamp ii disparura imediat ce bruneta o invita pe blonda la o cafea, in oras. Astepta raspunsul, spera din tot sufletul sa nu fie unul afirmativ, spera ca blonda pe care tocmai o sarutase atat de pasional sa nu fie de acord cu prietena ei, sa nu aiba dispozitia necesara pentru o plimbare sau sa fie pur si simplu prea incinsa si dornica de sex.

Sperantele i s-au naruit in momentul in care blonda recunoaste ca tocmai se pregatise pentru o iesire in oras si ca potrivirea a fost exceptionala. Ea il apuca de brat, il trage mai aproape si isi roaga prietena sa ii deschida usa. Cei trei se indreapta incet, dar sigur, spre o cafenea din centrul orasului. Plimbarea ii da din nou timp sa reflecte, sa gandeasca la ce-ar fi putut sa fie, sa isi calculeze toate faptele. Cele doua discuta, insa sunt doar voci de fundal. Intelege ca nu-l intereseaza discutiile despre genti, despre moduri de a-ti taia bretonul sau ultima barfa din cartier si se scuza politicos. E tarziu, maine trebuie sa predea mai multe acte si ar fi potrivit sa se indrepte se casa.

Cele doua nu incearca sa il convinga sa ramana impreuna cu ele, il saluta fugitiv. Blonda adauga la sfarsit ca se vor auzi si la telefon, cu alta ocazie. El misca din cap, confirmand, si schiteaza un gest de “la revedere”. In drum spre casa amintirile pun stapanire pe mintea lui. Isi cunoaste traseul si-l urmeaza din reflex, dar nu mai vede pe cei din jur, nu mai vede masinile, nu mai aude sunetul infundat al orasului, in noapte. Scena cu lumina lunii reflectand in cioburile de pe balcon ii revine cel mai des in minte.

Trecusera minute sau ore ? Nu mai stia, insa a ajuns in fata scarii blocului. Isi cauta cheile tacticos, intra in scara si are norocul sa gaseasca liftul la parter. In cateva momente se afla in fata usii apartamentului, pe care o deschide cu multa usurinta. Yala nu mai e chiar in cea mai buna stare, e nevoie de anumite miscari pentru a deschide usa, insa el are mana formata. Nu mai asteapta sa ajunga pana pe balcon si isi aprinde tigara inca din camera.

Se aseaza pe scaun si priveste la planta uscata.
“- Chiar n-are rost sa o mai ud…”

Isi termina tigara, spunandu-si ca va fi ultima si se indreapta spre dormitor; nu mai are chef sa faca dus, nu mai are chef de hartii sau de telefoane; si nu mai are nici chef de alarma telefonului care urma sa-l irite in cateva ore.

Tigara de deschidere

Nebunie de moment

Finetea gleznelor ei