Marlanul de Timisoara este o fiinta activa in mediul blocurilor gri. El se poate gasi de astfel si pe blocurile in constructie, insa vorbim aici despre marlanii migratori, un subiect pe care il voi aborda probabil mai tarziu.
Marlanul de Timisoara poate fi intalnit in doua culori, uneori el are pielea mai inchisa la culoare, dar gasim majoritatea exemplarelor cu o culoare deschisa a pieii groasa si tabacita, de vita, care le acopera structura scheletica. Marlanul de Timisoara face parte din familia marlanitacee cunoscuta de altfel si sub numele de nesimtitii ordinari. Inaltimea lor variaza intre 1,50 ( clasa marlanitacee piticotus artagosus ) si 1,90 ( clasa marlanitacee gorillus imbecilus ). Greutarea lor depinde de numarul de mici bagati la stomac ( de altfel numit si “ghiozdan” ). Marlanii de Timisoara sunt considerati cea mai evoluata forma de maimuta, acestia fiind insa incapabili sa ajunga la nivelul de homosapiens, din cauza structurii craniene extrem de complexe, ce nu le permite dezvoltarea bunului simt.
Originea numelui inedit al acestor maimute avansate este necunoscuta.
Marlanii de Timisoara se remarca in general in pietele, fast-foodurile si barurile de langa santiere. De multe ori acestia umbla in grupuri in speranta ca se vor face remarcati in specia oamenilor, dar de cele mai multe ori esueaza si sfarsesc prin a se retrage in barlogul lor, un camin oferit de marlanul sef cu X5 ( pe care ei il numesc simbolic acasa ).
Marlanii de Timisoara nu cunosc termenii de bune maniere, respect sau politete. Acestia mananca barbar, dar cu teama, pana si hamburgerul cel de toate zilele. Au obiceiul sa “deschida” chifla hamburgerului si sa manance cartofii pe rand, lingandu-si apoi degetele cu pofta, in incercarea de a termina pana si ultima picatura de ketchup ( a se citi checiap ) sau maioneza.
Marlanul de Timisoara are mai multe obiceiuri pe care le respecta zilnic. Se trezeste mereu greu si primul lucru pe care il face este inveselirea celor din jur prin producerea in adancurile gatului si scuiparea celei mai scarboase harci de flegma. In cazul in care esueaza in una dintre dimineti, marlanul este pedepsit de membri familiei, urmand sa fie obligat sa se spele pe maini + fata si in cazurile extreme, chiar si pe dinti.
Acelasi marlan nu uita niciodata sa isi spuna rugaciunile de dimineata, la pranz, seara si la fiecare ocazie la care are nevoie de ajutor divin. Deci spusele despre sfinti sunt extrem de dese si vin de obicei in combinatii cu cuvinte mai putin obisnuite. Marlanul isi binecuvanteaza si familia si copii, asa cum a invatat de la tatal sau, o specie putin mai retrasa de marlan ( marlanus comunistus ). Asadar incepe prin sfintirea locuintei cu “‘************** de cocina”, continua cu nevasta “******* c*rva, azi nu iesi din casa, ori te leg de calorifer” si termina cu copiii ( trebuie sa arate ca este un mascul feroce si isi umple casa de odrasle ) in stilul “‘************* de mucos ordinar”. Pentru copii si-a dezvoltat un stil aparte, deoarece acestia vor fi viitorul si trebuie sa invete ce inseamna viata de marlan modern.
Marlanul modern se depaseaza in cazurile fericite cu un BMW din ’82, iar in cazurile mai putin fericite cu o bicicleta model scuter, cu motor de drujba. Mereu trebuie sa fie baut, altfel nu vede drumurile si risca sa rateze o groapa.
Creeaza o atmosfera incendiara atunci cand este impreuna cu prietenii marlani sau atunci cand este tras la raspundere de politie ( fie ea si comunitara ). Raspunde mereu politicos cu “mai du-te-n pula mea” atunci cand este strigat pe numele de Ghita, Vasile, Ion sau Ronald.
Marlanul timisorean este pregatit pentru orice situatie atunci cand iese din cocina ( proprietate personala, dar nu a lui ci a patronului care ii ofera cazarea ), iar de cele mai multe ori are la el armele de vanatoare. Ce vaneaza ? Caprioare… Respectivele caprioare pot fi gasite in diverse locuri in oras. Ele mai sunt supranumite si pitzipoance. Marlanul se distreaza copios atunci cand complimenteaza caprioarele, in procesul de vanatoare, cu “ce buna esti, fa!” sau “m-am indragostit, baga-mi-as!”. Bineinteles, marlanul, asa marlan cum este, apeleaza la ironie, care este de fapt si motivul principal pentru care se amuza singur.