Pai inseamna sa ai de lucru mai mereu si mai ales, sa ai de lucru intr-un singur loc. Intr-o singura localitate, restrans la a te plimba doar cu ocazii. Asta e destul de aiurea, mai ales la cum gandesc eu acum. Am aproape 20 de ani ( mai e putin pana in septembrie ) si inca nu am vazut destul de mult din Romania asta, cat e ea de mica. Da, m-am plimbat destul daca e sa compar cu cat s-au plimbat unii, dar nu ma simt bine cand stiu ca nu am avut sansa sa trec prin Moldova, sau cand stiu ca ajung prin Costanta din an in Pasti, iar atunci cand ajung acolo, sunt tot pe fuga.

Sunt curios cand o sa reusesc sa imi fac timp sa fac tara in lung si in lat, fara sa fiu stresat de vreo problema urgenta, fara sa fiu nevoit sa repar vreun site, fara sa fiu nevoit sa calculez pe unde s-au pierdut niste backlinks ca a cazut site-ul nu stiu carui client, fara sa fiu nevoit sa semnez nu stiu ce foi. Chiar sunt curios!

Pentru ca momentan sunt inca legat foarte strans de ceea ce fac. Imi place ceea ce fac, doar ca uneori volumul de munca si de stres ajung la un nivel care nu mai e chiar acceptabil. Si banii nu sunt foarte multi, ca sa spun ca lucrez un an si celalalt fac pauza.

Si totusi, pana acum am spus doar Romania. Am spus ca vreau sa fac tara in lung si in lat, dar sunt destule de vazut si in strainatate. Cand o sa am oare timp sa parchez in Budapesta si sa fac orasul pe jos, sa fotografiez cladiri, sa admir fantani, sa ma intorc dupa unguroaice ? Pana acum de fiecare data am trecut pe langa Budapesta cu 120-150 km/h, fara sa imi pese ca acolo este totusi capitala Ungariei. Fara sa imi pese ca este un oras pe care as vrea sa il strabat de picior.

Are rost sa continuu cu Viena ? Nu, nu are rost ( da, imi raspund si singur, sunt deplasat ). Mereu o sa fiu prea ocupat cu altele, stresat de timp, incat sa las la o parte dorinta de a vedea mai departe de autostrada aia plictisitoare ( se intelege de ce unii adorm la volan in conditiile astea ).

Astept insa momentul in care o sa mi se faca scarba de atata lucru si o sa imi bag picioarele in ea munca in weekend, o sa iau masina si o sa alerg pana in Viena si o sa fac poze, si o sa ma plimb incet si o sa ma bucur ca nu am roamingul activat. Si momentul o sa vina, sunt sigur ca o sa ma trezesc la realitate si o sa imi dau seama ca viata e scurta si doar cu munca e prea de rahat.

Uite un post mai personal. Spuneam eu acum o vreme ca nu prea scriu posturi personale. Acum cred ca ma simt putin singur si dezamagit de cum mi-au iesit unele planuri, iar rezultatul sentimentelor mele a nascut postul asta lung si plictisitor. Si totusi, in seara asta m-am simtit bine, am iesit in oras, am ras, am povestit. Dezamagirea vine in momentul cand ajung acasa si imi dau seama ca nu toate zilele si nu toate serile sunt la fel…

Probabil asta e povestea dinainte de culcare, sa va fie de noapte buna! ( asta de nu dormiti cumva…)