Mereu mi-au placut SciFi-urile, dar nu am trait dilema asta cu “ce e mai bun intre Star Wars si Star Trek”. M-am bucurat la fel de mult la continuarea povestilor si am apreciat aparitia unor noi personaje in ambele universuri. Totusi, cu Rogue One (2016) am avut impresia ca o parte din Star Wars: Episode IV a fost completata foarte, foarte bine.

Povestea incepe foarte familiar (cine nu recunoaste Star Wars Soundtrack, mai ales The Imperial March?), iar apoi continua cu o Jyn Erso (Felicity Jones) descrisa – cred eu – mai complet fata de alte personaje din poveste. In fond, ea este cea care va porni in cautarea planurilor Death Star. Sunt mentiuni despre Jedi, despre Forta, dar puterea, in Rogue One este concentrata “on the dark side”. Avem un Darth Vader prezent destul de putin, dar in cadre intense. Galen Erso, jucat de Mads Mikkelsen, este exact ce trebuie. Misterios, pastrand sansele Rebeliunii, chiar si lucrand la proiectul Imperiului.

Filmul trebuie vazut la IMAX, in 3D (sau daca preferati o experienta si mai activa, in 4DX), pentru luptele dintre Stormtroopers si Rebeli, pentru cadrele cu si din nave si pentru, evident, exploziile puternice. Practic, iubitorii Star Wars au ocazia sa traiasca povestea Rogue One mai interns decat orice alt film din serie. Iar asta, combinat cu completarea de catre ultima ecranizare a unor goluri din Episode IV, transforma Rogue One intr-unul dintre must-see ale sfarsitului de an.

Rogue One: O poveste Star Wars Trailer

Save the Rebellion. Save the dream.