Poţi să oboseşti. Poţi să te superi. Poţi să imi reproşezi. Poţi să tipi, poţi să te agiţi, poţi să mă arăţi cu degetul. Sunt eu. Şi mai mult decât atât, sunt fericit să fiu eu. Sunt mulţumit cu ceea ce fac. Sunt pasiv pentru că încă nu e. Sunt activ pentru că urmează să fie. Nu râd deloc. Sau râd până îmi dau lacrimile. Vorbesc pentru că trebuie. Sau pentru că aşa vreau. Uneori culeg zâmbete. Alteori arăt direcţii. Nu mereu pe cele mai bune. Iubesc în stilul meu, nu după norme ori modele sociale. Arăt ce simt în moduri bizare şi nu după aşteptările celor din jur. Conduc singur, noaptea, pentru că muzica se aude altfel. Alerg, cu scop. Mă aprind fără. Nu-mi trăiesc (încă) visele, dar îmi clădesc realitatea. Şi poti să te oboseşti spunându-mi altceva. Poţi să te superi când te refuz. Poţi să îmi reproşezi toate relele. Poţi să ţipi, poţi să te agiţi, poţi să mă arăţi cu degetul. Sunt aici, acum, pentru că sunt eu.
In viata ta exista unele persoane care te-au inteles mereu. Cand nu intelegeau imediat, cautau raspunsuri, doar ca sa te inteleaga, sa fie bine si frumos. Pentru ca asa sunt relatiile astea ce implica reciprocitate, respect pentru celalalt, pentru gandurile si dorintele lui. Incredere, dedicare si loialitate. Unii suntem facuti sa fim prieteni o viata-ntreaga. Greu de gasit, poate si mai greu de apreciat si pastrat.
Toate au un sens…toti avem nevoi…
Pe mine ma duce cu gandul la melodia lui Loreen ,,No, don’t ever stop doing the things you do”…eu zic ca e un lucru bun. Succes!
Apai numai de bine poate fi 🙂
Succesul nu vine singur 😉
Toate cele bune!