Ies astazi in pauza de masa, ajung in piata, iau niste fructe apoi trec si pe la fast food si in cele din urma, impreuna cu colegul cu care iau pranzul de obicei, ajung si pe la banca cea umbrita 🙂

Doar ca azi nu era nevoie sa mai fie umbrita de copacii din jur, pentru ca abia ce ploase.

In fine, nu puteam sta jos din cauza ca, asa cum am scris si mai sus, abia plouase. Ne hotaram sa stam jos pe scarile blocului de langa, care erau uscate si parca ne cereau prezenta.

Partea mai ciudata, la 10 m de scarile blocului, pe alta banca decat cea pe care stateam noi de obicei, un domn pe la vreo 40-45 de ani, statea linistit cu berea langa el. Ne striga… Avea nevoie sa stie cat e un ceas. Ii cer o secunda sa vad daca am telefonul la mine si ma pun sa verific, timp in care el mai adauga “un calculator, un ceas, un radio ceva.. ”

Scot telefonul, ” e 2 si un sfert”. Imi multumeste. Apoi schimb doua vorbe cu colegul si din noul domnul de pe banca incepe… “stii de ce citesc eu?” ..ii raspund oarecum suprins tot cu o intrebare. ” De ce ?”
Nu raspunde insa de data asta. Continua si ne spune despre Cancan, si despre cat de bun ziar e.

Probabil ca cei care au citit articolul asta stiu ca nu sunt deloc fan al acestei publicatii de cacat, dar na, ii raspund omului ca nu citesc. Si el in replica : ” da ? bine faci.. ca nu se citeste”

“- ziarul ala …nu se citeste dom’le… Te uiti la poze. Eu de aia il iau, sa ma uit la poze.”
Zambesc larg, iar el continua
“- aia e greseala la voi, ca va intereseaza textul..pozele conteaza. Pai ne arata Laura Andresan acolo..toata viata ei. In Cancan…si in Click.. nu mai cititi textul, imaginile conteaza..”

Eh bine, am aflat acum de ce se vinde inca acest Cancan. Pai…din cauza Laurei Andresan!!! Nu stiu cum de nu mi-am dat seama pana acum.