E rece afara. Nu ninge, dar incearca sa ploua. Cerul e un gri apasator, dar nu din acela pufos care te duce cu gandul la o zi de iarna. Mai repede seamana cu un fum dens de la vreo uzina care functioneaza la capacitate maxima. E deja luna Decembrie si vreau sa cred ca simt si eu ca se apropie sarbatorile.Noaptea, orasul e luminat o multime de beculete, insa nu sunt toate colorate, asa cum se intampla in Uricani. Totusi, imi place sa ies singur la plimbare; deja Timisoara nu mi se mai pare asa de mare si imi place sa merg pe jos din Gheorge Lazar pana in Complex. In felul asta vad cum se plimba si altii sau cum se fac poze in Piata Operei la scena care imita “Nasterea Domnului”. Apoi, ajung la unul dintre podurile care trece Bega si stau putin pe acolo, ma uit si in stanga si in dreapta la cum sunt luminate podurile si am impresia unui rau infinit cu o succesiune de poduri la fel de infinita. Acum, de fiecare data cand trec podul, imi aduc aminte cum imi povestea Alex despre cum s-a suit el in copac si a adormit acolo, deasupra apei. Ma amuza cateodata cat poate sa fie de nepasator, dar imi dau seama ca e mai frumos sa iti traiesti visele in spatiul realitatii, asa ai si putere de control.

Aseara, cand a inceput sa fie mai frig, mi-am adus aminte ca mereu m-am intrebat cum e sa merg cu tramvaiul sase. Stiam ca face o tura destul de larga de oras, dar nu am mers niciodata asa de mult. Asa ca am profitat de abonamentul general la transport si m-am suit in tramvai si am facut un tur de oras asa cum am vrut. Spre mirarea mea tramvaiul nu era foarte galagios si cum erau si putini calatori am avut parte de o perioada de liniste, am putut sa ma gandesc, am putut sa visez. E placut din cand in cand sa te destinzi cu o plimbare linistita, sa nu trebuiasca sa povestesti nimic, sa nu trebuiasca sa asculti nimic. E frumos sa fi doar tu cu visele tale. Eu asa imi fac curaj pentru o noua saptamana de lucru, care va fi ca toate celelalte, adica super incarcata. Din punctul asta de vedere, urasc sarbatorile. Absolut de fiecare data, inainte de sarbatori, vin proiecte pe banda rulanta, ma simt de parca as lucra la Mall sau oricum, macar la un hypermarket.