Transrarăul (DJ175B) este unul dintre traseele din Romania pe care iti sugerez calduros sa le parcurgi. Da, Transalpina si Transfăgărășan sunt mai lungi, au peisaje interesante si una peste alta, sunt doua trasee mult mai populare, atat pentru romani, cat si pentru strainii care ne viziteaza tara, dar Transrarăul – odata parcurs de la Pojorâta catre Chiril – iti va genera un set de amintiri care te va face sa iti doresti sa te reintorci cu prima ocazie.

Poate si datorita pozitionarii – intre Valea Bistriței și Valea Moldovei – traseul Transrarău nu este (inca) foarte aglomerat. Eu am parcurs drumul dintre Suceava si Cluj-Napoca (Gura Humorului – Campulung Moldovenesc – Vatra Dornei – Bistrita – Beclean – Dej) de multe zeci de ori si am fost mereu curios de ruta alternativa, insa primisem mereu informatia (long-live statie radio CB) ca drumul nu este abordabil. In 2014 (sau 2015 – nu mai retin exact) circulau zvonuri ca drumul a fost refacut. Asadar, cu prima ocazie cu care am avut treaba in zona Suceava, mi-am propus ca la intoarcerea spre Cluj / Timisoara sa incerc si traseul acesta. Intamplarea face ca eram in masina cu Marius, asadar am primit o serie suplimentara de informatii legata de Masivul Rarău si de Pietrele Doamnei.

Traseul Transrarău

Traseul Transrarău a fost facut cu un Suzuki Jimny 2006, 1.3 benzina (un utilaj foarte simpatic despre care o sa scriu un articol dedicat). Chiar daca motorul mai mic si cuplul nu erau cei mai bun prieteni ai serpentinelor si rampelor destul de abrupte, Jimny a facut fata cu brio urcarii. Nu am avut mult timp pentru explorat drumuri forestiere care se intersectau cu traseul, prin urmare nu a fost nevoie nici sa cuplam 4×4. Am inceput urcarea din Pojorâta, localitate in care trebuie avut grija la indicatorul catre Rarau / Chiril. Ca si nota suplimentara, intersectia are o configuratie ciudata si poti sa nu o observi. Prima parte a traseului, pana aproape de intersectia cu Rarau, se urca destul de usor, drumul este suficient de lat si curbele nu sunt greu abordabile. Pana acolo, sunt destul de multe locuri de belvedere, mici parcari in care poti sa-ti clatesti ochii sau sa-ti odihnesti masina.

Noi am ales sa mergem si pana la Cabana Rarau – portiunea respectiva de drum este asfaltata chiar pana in parcarea cabanei, dar drumul este ceva mai ingust. Parcarea nu este foarte mare, dar iti permite ca intr-o plimbare de jumate de ora – o ora, sa vezi imprejurimile si sa admiri peisaje spectaculoase. Din ce am inteles, e un loc bun de oprire pentru pasionatii care vor sa urce pana la Pietrele Doamnei. Noi nu am avut timp de traseu la pas, dar Marius parea destul de incantat de posibilitatea explorarii. Pot doar sa presupun ca merita recomandat.

Nota suplimentara: daca ai o masina inalta si preferabil cu tractiune integrala, poti incerca abordarea traseului si dinspre Campulung Moldovenesc (prima intersectie mare la stanga, dupa Lukoil). Cand am trecut pe acolo ultima oara, drumul nu avea asfalt in intregime. Popas poti face la Manastirea Sihastria Raraului, iar apoi continuat traseul pe Izvorul Alb pana la intersectia cu Transrarăul.

Coborand spre Chiril, drumul se ingusteaza considerabil si se parcurge, in principal, prin padure. O alta oprire se poate face la Manastirea Rarau – asta presupune insa o abatere de la drumul principal de aproape 1 km (800 de metri conform indicatorului din intersectie). Vorbim aici despre drum pietruit. Intrarea in localitate se face brusc, iesi din padure si-ai intrat in sat, continandu-ti traseul pana la intersectia cu DN17B si cu raul Bistrita. Din Chiril poti merge catre Vatra Dornei (dreapta) sau catre Brosteni – Poiana Largului (stanga), ambele variante fiind viabile ca traseu catre Cluj-Napoca. Portiunea prin padure pare mai periculoasa si necesita ceva mai multa experienta de condus.

Cateva poze de pe Transrarău

Imaginile au fost realizate de mine sau de Marius, asadar insist ca – daca vrei sa le preiei – sa mentionezi sursa cu link

Obiective turistice Transrarău

Cred ca acest traseu se face in primul rand pentru drum, in sine, iar mai apoi pentru peisajele pe care ti le ofera punctele de belvedere. Nici Pojorâta si nici Chiril nu sunt localitati in care sa iti poti petrecere ore explorand istoria sau cultura locala. Traseul are aproximativ 26 de kilometri, deci se poate parcurge destul de repede, iar ca un sfat pentru planificare: aproximativ 5-6 ore sunt suficiente pentru traversarea Transrarăului, incluzand aici si multiple opriri pe drum. Traseul Transrarău poate fi inclus intr-un tur mai amplu al manastirilor Bucovinei.

Lista scurta de obiective turistice:

• Cabana Rarau – pentru Pietrele Doamnei
• Manastirea Rarau
• Piatra Soimului

Aici poti sa vezi si harta traseului Transrarău.

Cazare pe Transrarău

Din moment ca traseul este atat de scurt (asa cum am mentionat anterior in articol, este vorba de aproximativ 26 de km), e foarte posibil sa nu ajungi in situatia de a te caza pe Transrarău. Daca totusi vrei sa petreci mai mult timp in natura si vrei sa-ti dai timp sa te bucuri de traseul la pas catre Pietrele Doamnei ( traseu de aproximativ 2 ore), te pot caza la Cabana Rarau. Tinand cont de dimensiunile acesteia, sugestia mea e sa incerci sa programezi din timp iesirea si sa ai o rezervare.

Ca alternative la oprirea in mijlocul traseului Transrarău mai ai Cabana Plapumioara din Crucea, prima localitate dinspre Chiril spre Brosteni, Casa Corlăţeni in Pojorâta, pe strada Valea Pojorâtei sau Pensiunea Pietrele Doamnei, tot in Pojorâta, pe strada Izvor Giumalau.

Concluzii

Atat Transalpina, cat si Transfăgărășanul sunt drumuri exceptionale, pe care le parcurg cu placere in fiecare an (mi-am facut un obicei din asta), dar am observat ca in perioada inceput de Iulie – sfarsit de August, e foarte greu sa te bucuri cu adevarat de trasee din cauza aglomeratiei. Sunt convins ca parcarile platite, precum si comerciantii din zona sunt foarte bucurosi de fluxul mare de clienti, insa e greu sa simti aceeasi placere de acum cativa ani parcurgand aceleasi drumuri in coloane de kilometri.  Pe de alta parte insa, Transrarău – mai scurt si mai putin popular – iti da in continuare sentimentul de libertate asteptat si dorit atunci cand parcurgi un traseu montan care te urca la 1400m altitudine.