articol scris de Sorina.

Multi au scris pe 1 septembrie un post legat de toamna.E atat de ciudat pentru ca toamna e prezenta pentru moment doar cu numele..fiinta nu-I este inca aici,probabil sta undeva la soare,incercand sa prelungeasca putin concediul pe care-l are inca de anul trecut,de prin decembrie.Multi oameni nici macar nu-si permit o saptamana concediu,pentru ei e un vis sa aiba cateva luni consecutive de concediu,asa ca domnisoara noastra e putin cam egoista In incercarea ei de a-l prelungi pe al sau.

Intotdeauna am iubit toamna cu toate culorile alea care imi trezesc si cele mai inghetate simturi si amintiri,cu vantul care-mi ciufuleste mereu parul in goana lui dupa necunoscut si ploaia….ploaia care mereu ma curata de rau,ce-si lasa stropii mari si reci pe corpul meu prafuit de timp si care ma poarta pe cele mai frumoase si indepartate taramuri,cele ale visului.

Cel mai frumos e sa te indragostesti toamna.Totul revine dupa o perioada de moleseala, de lene si de n-am-chef-de-nimic.Parca te trezesti intr-un alt timp.Se sparge monotonia,fosnetul frunzelor se aude in jurul tau la fiecare pas pe care-l faci pe strada plina de gandurile tale,indreptandu-te spre necunoscut.

Sunt doar doua inimi batand in acelasi ritm si alte cateva sute de pasi.

Zgomot,liniste,frunze.