Cu nota 8 pe IMDB, regizat de Steven Spielberg si realizat dupa un roman, Ready Player One (2018) promitea sa fie unul dintre cele mai bune filme de anul acesta. M-am dus la IMAX cu asteptari mari. Si nu sunt deloc dezamagit, chiar daca filmul are cateva minusuri in linia povestii. Si asta pentru ca, presupun, ideea a fost nu de a “creste” niste personaje, ci de a imbina o multime de referinte la cultura pop cu jocurile video pe un soundtrack foarte fain. Si asta a iesit de minune.

Pe scurt, e un film la care te duci sa te simti bine, sa zambesti la scenele in care apare The Iron Giant ori la mentiunea A Nightmare on Elm Street, sa te bucuri de cursa (foarte captivanta) de la inceput si de sistemul audio din sala IMAX. O chestie care mi s-a parut interesanta: filmul incepe cu sunete de drone – care se aud atat de bine, incat unul dintre prietenii cu care am fost la film a avut impresia ca cineva chiar filmeaza cu drona in sala. Fun. 

E adevarat ca filmul nu are un sfarsit care sa te “invete” ceva, nu are miza in lumea reala (a dystopian 2044) si nu introduce un personaj negativ cu adevarat marcant, puternic, demn de un SciFi. Dar are grija sa te tina in priza de la inceput si pana la sfarsit, e amuzant, iar scenele se succed intr-un ritm bun. 

Sigur, carcotasii pot spune ca nu intelegi filmul daca nu esti gamer. Personal, cred ca Ready Player One e foarte bun si merita vazut (obligatoriu in 3D). In Timisoara il poti vedea la Cinema City din Shopping City.