Incepand cu 2 Martie se poate vedea la Cinema City Shopping City Timisoara, in sala T IMAX (dar in 2D) Red Sparrow. Eu l-am vazut aseara si desi nu are o nota grozava pe IMDB (?!), mie mi s-a parut un film cu o idee foarte buna care reuseste sa te surprinda la sfarsit. Cei care sunt pasionati de filme cu spioni o sa observe cateva lipsuri in poveste, dar nimic care sa strice Red Sparrow. Filmul te tine angrenat in actiune peste doua ore, chiar daca inceputul este mai incet. Sunt scene violente – din punctul meu de vedere – realizate foarte bine. Dar nu e indicat sa vii cu copilul de 10 ani la film.
Nu mi-a placut prea tare felul in care joaca Jennifer Lawrence, dar probabil sunt subiectiv. Regizorul a mai lucrat cu ea, ii stia plusurile si minusurile. Am incercat totusi, dupa film, sa-mi dau seama ce alta actrita s-ar fi potrivit mai bine unui rol atat de dinamic si pana acum nu am – inca – un raspuns. In schimb, Matthias Schoenaerts si Sebastian Hülk, desi cu roluri mai scurte, au contribuit foarte mult la atmosfera pe care a incercat sa o construiasca Francis Lawrence.
Coloana sonora e bine aleasa si sunetul te face sa tresari, mai ales daca esti in sala IMAX. Iti dai seama ca filmul e bine facut atunci cand, la una dintre scenele ceva mai violente, in jurul tau sar oamenii din fotolii. Opinia mea e ca Red Sparrow merita vazut.
One thought on “Recenzie Red Sparrow (2018)”