Poezia “Plumb” apare in anul 1916, anul in care Romania intra in primul razboi mondial. Volumul incepe cu o poezie programatica intitulata “Plumb”, in care elementele ale metalului invocat sunt transferate sentimentelor.

Altfel Bacovia ilustreaza o noua sensibilitate artistica decadenta marcata de spleen. Noutatea poeziei bacoviene consta in faptul ca a conturat noi spatii poetice, simboliste, precum locuinta lacustra, cavoul sau alte derivate din tema simbolista a naturii( gradina, copacul). Versurile bacoviene sunt musicale pentru ca poetul a tinut seama de indemnul symbolist “ la musique avant tout chose”.

Bacovia a marturisit faptul ca inainte de a asterne pe hartie versurile sale, el le compunea cantand la vioara. Abia dupa ce le verifica muzicalitatea le transcria pe hartie. Proprietatiile plumbului ca element al lumii reale au dat o seama de sugetii si semnificatii pe planul subiectiv al imaginii poetice.

Cuvantul “plumb” devine o metafora simbol ce invadeaza toate campurile lexicale ( sicriu, flori, coroana, amor, aripi). Poezia are doua strofe iar poetul reuseste ca in prima strofa sa foloseasca sensul denotative al plumbului, iar in cea de-a doua strofa pe cel conotativ( sensuri multiple).

In prima strofa poetul se refera la lucruri concrete ale decorului funerar ( sicriu, flori, coroana), iar in cea de-a doua strofa plumbul este asociat cu o lume interioara, sensibila si care tine de subiectiv ( amar, flori, aripi). In acest fel poetul transfera simboluri ale lumii reale intr-o lume simbolica ce tine de sentiment.

In literature greaca un poet pe nume Odisseus Elitus a folosit un element al lumii minerale, cristalul, pentru a defini dragostea perfecta iar ca sentiment, “ un cristal”.

Poetul grec a folosit dupa un numar de ani metoda bacoviana de asociere poetica intre doua lumi diferite. Un element mineral reuseste sa defineasca astfel un sentiment sau o stare poetica.