Petrosani – Caransebes – Resita – Moravita – Timisoara, cam asta e traseul pe care l-am urmat astazi. Asa se face ca am plecat la ora 5 din Petrosani si am ajuns tocmai la ora 9:30 in Timisoara. Un mare ocol prin resita si apoi si prin Moravita, pentru ca am ratat scurtatura despre care am tot vorbit cu un prieten la telefon.
Oricum, doar niste motorina consumata in plus, pentru ca plimbarea a fost OK. E ultima cat de cat mai lunga, trebuie sa o termin cu plecarile de weekend, chiar daca o sa am treaba. In plus, de aia exista email si curieri, nu-i asa?
Oricum, am si condus destul de incet, pentru ca i-am promis Sorinei ca o sa merg incet. Doar pe European am trecut de 130 km/h, pentru ca era drumul ca in palma. In rest, paduri aproape sinistre, comune si sate micute ce pareau desprinse din westernuri cu orase abandonate si multe multe poduri.
In Resita am reusit sa sperii doi batranei. Am ajuns din greseala in fata vilei lor, unde am reusit sa ma blochez cu cea mai mare seninatate. Adica, era sfarsit de drum. Habar nu am nici acum ce anume m-a purtat pe straduta respectiva, care nu avea niciuna dintre caracteristicile vreunui drum judetean macar. Batraneii, oameni simpatici totusi. Au iesit pe geam si am inceput sa comunicam, explicandu-mi ca trebuie sa ajung prin ceva comuna “Gradin… nu mai stiu cum” si apoi la Moravita ca sa ajung la europeanul Timisoara – Belgrad. O scena desprinsa din discutia unui granicer situat pe zidurile cetatii si un exilat la portile ei.
Faza-i ca batranelul iesise la geam in chiloti. Na, e cald totusi afara, nu ?
Pe la Moravita am dat si peste un echipaj al politiei care m-a semnalizat (?! – sau m-au tras in radar ) pentru ca facusem o depasire in imensa localitate, care este. Adica aproape trecusem de 70. Detectorul meu de radar a facut de doua – trei ori piu-piu si apoi nimic. Sper totusi sa nu fi fost radar.
De la Deta si pana la Jebel – ceata sau fum teribil. Nu vedeam nici la 50 de m in fata. In fine, am trecut si de Jebel si de acolo drum cat de cat OK.
Si cam atat. Na ca v-am povestit ce-am facut, chiar daca nu vroiati sa auziti 🙂