Old cambridge – masina copilariei


In primul rand, trebuie sa incep cu niste lamuriri. Nu sunt sigur ca vorbim despre masina aceasta exact, dar cred ca este vorba de un Plymouth Cambridge sau ceva foarte asemanator, insa putin mai nou. Volan pe stanga, insa avea sange britanic. O sa las si o imagine cu cod direct de la sursa : .webshots.com. Mie unuia imi place foarte mult designul acestei masini si mi-a venit ideea sa scriu despre ea, de la un post de pe un alt blog, legat de un Mercedes, de asemenea Clasic.

Ca sa continuu ideea : Respectiva masina a fost una dintre masinile copilariei mele, in sensul ca m-am plimbat foarte des cu ea. Era masina bunicului, o masina mare, solida, care insa nu mai avea toate piesele ei orgininale, multe dintre ele fiind inlocuite cu altele de Dacia. Imi pare rau ca o masina atat de nobila a trebuit sa fie corcita cu piese de Dacia de pe vremea respectiva.

In general, masina era vopsita destul de des. Stiu ca se intampla sa fie vopsita si o data la doi ani. Motivul nu il stiu nici acum. Ce imi aminesc insa era ca exista mereu o linie gen masina sport, care travesta masina in lateral putin sub nivelul cheii la portiere si una peste capota. Tin foarte bine minte faptul ca intr-o vara, cand am plecat de la tara, masina era rosie cu dungile respective de culoare albastra, iar anul urmator cand venise bunicul sa ne ia la tara ( eram un grup de nepoti foarte activi, deci nu eram doar eu ) masina isi schimbase “solzii”, acum fiind albastra cu dungi rosii.

Mai stiu sigur ca pe spatele masini scria cromat Cambridge. De aceea am si cautat dupa imagini pe acest model. Era genul de masina in care nu iti era frica de nimic. O masina stabila, o masina foarte spatioasa in interior, o masina care te facea sa iti doresti un carnet de conducere, indiferent de varsta. Pana si vara-mea, care nu prea era cu masinile, isi dorea sa o conduca pe asta.  Toti nepotii incercam sa il convingem pe bunicameu sa ne dea noua masina, atunci cand vom creste. Deci, da! Toti aveam o mare pasiune pentru masina aia.

Cred ca a fost una dintre masinile cu care am mers cel mai mult. Lasa Dacia, lasa Lada, lasa Aro ( da, astea erau masinile de baza atunci cand eram eu mic ), Cambridgeul lui bunicu’ era cea mai tare masina, de fapt singura in care nu aveam rau de masina. Restul automobilelor erau vinovate ca miroseau a benzina, ca zguduie tare, ca te izbesc de geam in curbe.

Pur si simplu, cred ca de aici mi-a ramas in minte faptul ca strainii fac masini bune, fata de ceea ce producea Dacia la vremea respectiva. Nu am mers in vremea aia nici cu BMW, nici cu Audi sau alte modele. Am mers cu masina descrisa mai sus, cea pe care o consider masina copilariei mele, masina in care am amintiri, masina pe care pot sa o apreciez, masina pe care as conduce-o oricand fara sa ezit, numai sa imi cineva ocazia sa o fac.

Voi cu ce masini aveti amintiri ?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *