Nu prea scriu de obicei astfel de posturi, dar astazi pur si simplu am decis ca vreau sa spun si asta. Sunt un materialist. Dar din ala inrait, nu e de joaca. Toata chestia asta se intampla deoarece, cred eu, in copilarie nu prea am avut foarte multi bani. De fapt, din cauza asta m-am si apucat sa lucrez atunci cand m-am apucat ( acum 3 ani ). Acum imi place sa cred ca sunt pe drumul cel bun in a deveni un profesionist in ceea ce fac, insa pe parcurs am pierdut destul de multe.

La 19 ani pot sa spun ca am deja experienta activa de lucru, pot sa spun ca am castigat cunostinte de Photoshop, dar am pierdut multe chefulete cu prietenii. Pot sa spun ca am castigat cunostinte de coding, dar am pierdut excursii. Am castigat experienta in SEO, dar am pierdut ocazia sa ma dau cu sania cu prietenii, atunci cand muntele si zapada mi-o permiteau. Am castigat increderea unor colaboratori, dar am pierdut iesirile cu vechii prieteni. Am castigat bani, dar am pierdut un an de facultate…

Am devenit un mic robotel, care se pleaca din fata computerului doar in weekend. Stiu asta, poate ca imi place cum e acum sau poate ca nu imi place, dar pana voi face acel ceva care sa imi schimbe viata, trebuie sa imi suport existenta actuala, care poate parea ( si poate chiar este ) banala.

Ma doare faptul ca nu mai pot sa ascult muzica asa cum o ascultam mai demult. Nu mai am timp sa mai ascult si versurile, nu mai am timp sa simt melodia.

Asta e unul dintre motivele pentru care imi place weekendul. Pot sa ma plimb singur pe afara cu castile in urechi si sa ascult muzica, sa o simt, sa o traiesc, fara sa imi pese daca un site se duce dracului, fara sa imi pese ca cineva vrea sa mute un banner jumatate de milimetru mai la stanga sau fara sa imi pese ca Google a mai cumparat ceva.

Dar asta e doar in weekend, mereu cand vine lunea imi reiau programul. Sunt putin gelos pe Alex, e fara griji. Vrea sa iubeasca si sa fie iubit, vrea sa se plimbe, vrea sa se joace, vrea sa vada curcubeul si vrea sa se admire in oglinda; sa isi spuna  cu voce tare ca arata BINE, in timp ce isi inspaimanta colegii de apartament din pricina faptului ca nu isi acopera orgoliul cu mai mult decat o pereche de chiloti.

Asta inseamna sa nu ai griji, sa nu iti pese, sa vrei sa iti traiesti viata altfel. Pacat ca pentru mine doar weekendul e o usa spre libertate…