“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” face parte din volumul “Poemele luminii“, volumul de debut al lui Lucian Blaga. Aceasta poezie are un caracter programatic, in sensul ca aici gasim crezul poetic al autorului si numeroase teme ce vor fi dezvoltate mai tarziu in sistemul sau filozofic. Lucian Blaga este considerat deopotriva un mare scriitor dar si un mare filozof.
In poezie de se vorbeste de 2 tipuri de lumini. Lucian Blaga vorbeste de lumina sa care sporeste a lumii taina si de lumina altora care sugruma vraja lucrurilor cercetate. Pentru a fi cat mai convingator, poetul compara lumina sa cu razele lunii care nu micsoreaza, ci maresc si mai tare taina noptii. Astfel neintelesurile sale se prefac in neintelesuri si mai mari. Lumina poetului nu striveste corola de minuni a lumii pentru ca ea nu ucide tainele pe care le intalneste in cale, atat in viata( flori, ochi, buze) cat si dupa moarte. Filozoful Blaga crede ca atunci cand vorbim de cunoastere trebuie sa avem in vedere pe “marele anonim“, care ne lasa sa patrundem in misterele lumii doar atat cat e de mare dorinta sa de a le cunoaste.
In poezie este vorba de 2 tipuri de cunoastere: paradisiaca si luciferica, cunoasteri care sunt antitetice, iar acestea in poezie sunt de recunoscut sub formularile “lumina mea” si “lumina altora”.

de la Marius