Cat timp am fost prin liceu, nu plecam foarte des la drumuri lungi. O data la 2-3 saptamani faceam cate o iesire, dar in rest ma invarteam in aceleasi orase, aceasi zona si deci aceeasi oameni, aceleasi comportamente. Eh, in ultimii ani am facut foarte multe drumuri prin tara si vreo cateva si prin strainatate. Am vazut alte orase, alte obiceiuri, alte stiluri de viata. Niciunde nu m-am simtit la fel de bine ca in Timisoara. Cel putin in momentul asta, Timisoara este acasa. De aceea mi-am si luat o casa aici, ca sa ma stiu de tot in Banat ( da, am renuntat la munte pentru caldurile de-acolo ). <\/p>\n
Totusi, simt nevoia, acum, sa ies. Am nevoie sa conduc un drum lung o data pe saptamana, cel putin. Trebuie sa trec prin Valea Jiului sa vad o persoana draga. Trebuie sa ies spre evenimente. Anul asta am avut chiar si un concediu prelungit prin pricipa unor evenimente. La un moment dat, ajung sa ma plictisesc. Nu mai suport o locatie, mi se pare prea banala, mi se pare ca am nevoie sa ma intorc la persoanele cunoscute, mi se pare ca am nevoie sa stau mai mult timp in fata calculatorului si mai putin intr-o sala sau intr-un restaurant. <\/p>\n
Maicamea are o vorba : Pana si pe piatra creste verdeata, atunci cand sta mult intr-un loc. <\/p>\n
Va las iar cu o piesa, ca sa nu va plictisiti pana la urmatorul post \ud83d\ude42 Am ascultat mult si bine Disturbia si pe autostrazile vecinilor…<\/p>\n