Citeste story-ul anterior : Fara apa
Abia poate sa isi deschida ochii, insa nimereste telefonul de pe noptiera din prima incercare. Apasa haotic pe butoane, in incercarea de a opri alarma cu ton repetitiv. Unii ar fi preferat sa isi seteze melodia preferata pe post de alarma, pentru a incepe ziua in voie buna. El insa ramane la vechea alarma de Nokia, cu care s-a obisnuit. Mai petrece cateva secunde intins, incercand sa isi faca o continuare visului de noapte. Are o zi importanta in fata si nu vrea sa intarzie, dar isi doreste si starea de visare. Decizia vine greu, dar alege pana la urma drumul spre toaleta.
Cele cateva minute petrecute in baie il transforma uimitor. Se mai grabeste sa isi puna ceasul pe mana, rucsacul in spate si apoi iese pe usa apartamentului. O incuie in graba si de data aceasta coboara pe scari. Ajuns langa bulevard observa ca statia este goala si stie ca trebuie sa ia din nou taxiul. Pierduse inca o data autobuzul care-l purta la lucru (…)
Aceeasi usa din geam termopan, acelasi mobilier, aceasi lumina artificiala, cu nuanta galbuie. Paseste increzator in birou, saluta respectuos pe toti cei din jur in timp ce isi formeaza un zambet fals pe figura. Ajunge la biroul lui, isi aseaza rucsacul si apoi scoate cateva hartii din el. Fara sa incerce sa isi puna in ordine dezastrul de pe birou, fara sa-si pozitioneze rucsacul pe cuier, ca de obicei, strange rapoartele in mana dreapta si se indreapta decis spre biroul sefului.
Bate la usa, asteapta sa i se raspunda, dupa care intra in birou. Pe scaunul pe care ar fi dorit sa se aseze, cel din fata mesei din lemn masiv ce servea sefului, se afla insa acum domnisoara satena, cu ochii albastrii, cea pe care o intalnise la usa liftului. Atat seful lui, un batranel slabut si grizonat, cu niste ochelari cu rama subtire, cat si ea ii zambeau.
” – Salut Alexandru! Hai sa ti-o prezint pe Diana, ea este noua ta colega!” ii rosti batranelul, in timp ce gesticula agitat…
September 21st, 2009
sunt usor de ghicit ?