Marti seara, fotbal, as usual. Doar ca de data asta am purtat cu mine si vestita lovitura de la paintball. Asa ca mi-am pus in gand sa joc ceva mai prudent, sa nu dau cu tibia ori genunchiul de toti adversarii sau in fiecare minge, ca un kickboxer profesionist.
Doar ca mi-a fost dejucat planul de un baiat nou din echipa adversa, care probabil ca nu mi-a sesizat ditamai roseata de pe picior. Nu mi-a sesizat-o de vreo cateva ori. Pana cand n-am mai putut sa stau in picioare. Dupa ce am revenit in teren, schiopatand, acelasi baiat a mai intrat o data in mine, dar am reusit cumva sa imi feresc picioarele.
Nu ii inteleg pe astia care te vad lovit, vin la fotbal sa se distreze, sa se relaxeze, dar joaca de parca ar fi ultimul meci, mai-mai sa iti rupa picioarele. Nu cred ca era dezastru mondial daca intra putin mai incet sau daca mai rata cate o minge, din cauza ca nu ma lua cu totul pe sus. Pe langa asta, a mai agitat spiritele si-n echipa in care jucam. Marius chiar m-a intrebat daca vreau sa il potoleasca. Dar in fond, e doar un joc…
E important sa intelegi de ce i se spune “joc” si nu “cafteala”.
September 2nd, 2009
A juca patimas nu e de blamat, pentru unii este o forma de relaxare prin crearea unei supape de evacuare pentru energiile negative (manie, suparare, nervozitate acumulate pe parcursul unei zile).
“Democratie e atunci cind libertatea mea nu ingradeste libertatea celorlalti !”
… in acest caz, consider ca si “jocul patimas” trebuie sa aiba niste granite, prima fiind sa ramina JOC apoi repspectul pentru ceilalti participanti care vor sa obtina acelasi lucru ca si tine: RELAXARE.
September 4th, 2009
Atat timp cat mai lovea si pe altii de pe teren, intelegeam. Insa tot in mine se ciocnea.